Asternutul sta perfect intins si miroase a...alb. Se aude doar linistea cum bate in timpanul subtire al clipei. Ochii imi sar obositi de pe un ceas pe altul, masurand din priviri timpul. Stiu cine iese intotdeauna castigator in lupta cu somnul....dar si in lupta cu insomnia, in special in pragul asteniilor de primavara. Ma strecor in decorul mut ca sa devin un tot unitar cu nemiscarea. Ma asez pe-o parte, cu fata la perete si urmaresc desene abstracte.... inexistente.

---

Ochii imi joaca din nou feste si mintea preia senzatii vizuale mincinoase. Sunt ganduri care se rastalmacesc prin patura de insomnie obositoare, obsedanta. Ceasul arata ora 3, ca de obicei. Ceasul in care demonii din mine se trezesc. Ora la care temerile mele deschid ochii si isi intind bratele sa ma incatuseze. Ora la care trecutul si viitorul se incheaga in anestezice cu efect invers. Inchid ochii sa-mi odihnesc retina cu intunericul fortat si...Brusc simt o mana calda cum imi trece peste bratul drept si ma cuprinde intr-o stransoare plina de intelesuri inexplicabile. Uimirea imi taie respiratia si singurul lucru pe care il mai aud este suflarea sacadata, dar calma pe care o simt in ceafa, atat de aproape. "Este sigur prea tarziu...Dar de ce-i asa devreme?".Nu ma voi intoarce. Stiu ca mai devreme sau mai tarziu vei disparea, dizolvandu-te ca cerneala in norii aposi de marte. Vei disparea vremelnic, inainte sa simt vreo frantura din ceea ce ar fi urmat. Imi vor ingheta mainile inainte sa mi le fi incalzit in palmele tale. Imi voi scrijeli durerile si dorul pe pereti, pana voi sfarma zidurile ce ma tin captiva. Si tot degeaba. Dincolo e vidul. Asa ca voi inchide din nou ochii, si voi tine visul strans sub gene. Ma strange usor in brate, in semn de aprobare.
-Acum, aici...visam?
-Da. Si ce este visul pana la urma? Este o traire, un amalgam de sentimente ce ne inunda membranele semiadormite ce despart barielele dintre real si ireal. Este singura lume in care poti sa evadezi. Unica ta scapare. Unica noastra modalitate de a trai. Deschide ochii si priveste-ti visul din exterior. Vei fi exact unde vrei. In clipa asta esti pe tavanul tivit cu panze de paianjen si-ti privesti buclele ce-ti mangaie fata scaldata in somn, in clipa urmatoare vei fi sub pat, cautand raspunsuri pierdute, aruncate si putrezite pe sub scanduri. Iti vei putea intinde mana sa-ti sari in ajutor. Imi vei putea intinde mana sa-mi sari in ajutor. Poti sa ne cuprinzi intr-o imbratisare mare...suficient de mare pentru amandoi.
-Imi place visul asta. Putem ramane aici?
-Dar aceasta-i realitatea. Maine dimineata te vei trezi intr-un vis bizar, in care te vei intalni cu aceeasi oameni. Acelasi vis pe care il ai in fiecare dimineata. Aceleasi fete obosite care-ti soptesc aceleasi adevaruri micinoase, sau diferite minciuni adevarate. Dar tu sa nu te intristezi, caci realitatea ta e aici. Cand te vei trezi din acest cosmar, voi fi aici. Ma asculti...? Voi fi aici.
Inca o clipa...Si ma intorc cu spatele la perete. Imi simt mainile reci. Intotdeauna fugi, inainte sa-mi dai ocazia sa-ti raspund. Imbratisez un gol in locul tau. Imbratisez un gol ce se umple cu faramituri temporale, si-apoi se sparge in mii de raze halucinante.Inca iti simt respiratia umeda in ceafa, iti simt prezenta ce domina. E realitatea mea visata... E visul tau cel real. Undeva la jumatatea drumurilor, ne vom intersecta existentele efemere. Am vrut sa-ti mai zic ceva... Buna dimineata. Bine ai revenit acolo, in lumea ta...
-Noapte buna, elf!

Like! 17