Pe o stîncă neagră,într-un vechi bordei


Unde curge-n vale râul Ciritei,
Plânge şi suspină tânăra 'domniţă,
Dulce şi suavă' ca o bivoliţă.
Căci la crâşmă-n vale, soţul ei dorit,
A plecat de-aseară şi n-a mai venit.
Orologiul sună,noaptea-jumătate.
La bordei în uşă, oare cine bate?
_ Eu sânt fă muiere, soţul tău iubit.
Eu. Şi de la crâşmă, mă întorc 'pilit'!
Dar dechide uşa. Câinii mă-nconjor.
M-am pişat pe mine, si mi-e frig de mor.
Tânăra nevastă la fereastră sare.
_ Ce faci fă netoato? zice soacra-mare?
Atunci, la fereastră, mă-sa a ieşit
Şi-n puterea nopţii, astfel i-a vorbit:
_Ce spui tu, străine? Fiul meu, băut?
Mii şi mi de  sticle-a dat el pe gât.
Eu îs a sa mumă. El e fiul meu.
Da' de eşti tu ăla, nu ţî-s mamă, eu
Zâci că vii din crâşmă? Du-te înapoi.
Ş-adă o sticluţă, s-o bem amândoi.
Omul se întoarce, cam împleticit
Şi aduce sticla, cum i-a poruncit

Astfel că beţia iarăşi s-a pornit.

Like! 18