Când am primit pentru prima oară vestea că vine sfârşitul lumii



   m-a cuprins, la început o spaimă teribilă.  Mai întâi mi s-a făcut pielea ca de găină (jumulită), apoi mi s-a ridicat părul în vârful capului, de ai fi zis că m-am atins, cel puţin de maşina lui Van de Graaf, dacă nu de reactorul nuclear de la Geneva, iar mai la sfârşit dinţii mi-au luat-o la trap, intr-un ritm atât de alert, de parcă ar fi fost castagnete spaniole, în execuţia unui dans "Flamengo".
    Incetul cu încetul, m-am mai liniştit şi raţiunea, aşa, puţină cum e ea, a început să-şi facă loc în "cutiuţa mea cu gânduri". La început, mai timid, apoi cu din ce înce mai multă îndrăzneală, ajungând ca într-un final să-mi invadeze şi cel din urmă neuron (de fapt tot ăla era şi primul).
    În sfârşit, mi-am zis, bine că am şi eu cu cine schimba o vorbă, pentru că, nu ştiu cum se întâplă, dar de câte ori ai nevoie de un prieten, în astfel de situaţii, acesta, niciodată nu se află în apropiere. Şi, pentru că nu aveam un subiect de discuţie mai filosofic, mi-am întrebat, aşa, într-o doară, raţiunea:
    _ Ce zici, este adevărat că vine sfârşitul lumii ?...
    _ Vine !... Sigur că vine ...
    _ Aoleu !... Când vine ?... Astăzi ?... Mâine ?...
    _ Acest lucru nu se ştie ...
    _ Atunci cum poţi fi sigură că se sfârşeşte, dacă nu ştii când se va sfârşi ... Poate nu se va sfârşi niciodată !??...
    _ Ba nu, conform principiului care spune că tot ceea ce are un început va avea şi un sfârşit, în mod sigur se va sfârşi .
    _ Păi, Cartea spune că Dumnezeu este veşnic
    _ Da dar tot Cartea spune că Dumnezeu nu are început ...
    _ Unde spune asta ?
    _ Acolo unde spune: "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul" ...
    _ Nu înţeleg nimic.
    _ El, fiind Începutul, nu poate avea un început.
    _Tot nu pricep ...
    _ Orice eveniment are înaintea lui un început. Luînd începutul ca un eveniment de sine stătător, ce putea să aibă înaintea lui, decât un început, iar acesta la rândul lui un alt început. Prin urmare, înainte de început nu mai exista nimic şi deci,  începutul nu poate avea un început ... El este evenimentul primordial care nu derivă din nici un alt eveniment, în timp ce toate celelalte evenimente derivă unul din celălalt şi din evenimentul primordial, adică din început. De aici înainte, fiecare eveniment consumat, devine începutul unui alt eveniment .    
    _ Bine, m-ai convins. Dar, dacă tot vine sfârşitul lumii, oare n-ar fi bine să o iau înaintea celorlalţi ?... Poate prind locuri mai bune, mai în faţă ...
    _ Păi, ce, crezi că eşti spectator la teatru ?... Nu omule, faci parte din distribuţie ... Eşti actorul ... Dar, depinde de tine dacă eşti un actor principal sau doar un amărât de figurant ...
    _ Şi, cam ce ar trebui să fac pentru a fi actorul principal ?...
    _ În nici un caz, şedinţe foto ... Nu este nevoie să te scălâmbi în nici un fel pentru a fi actor principal. Ăsta este rolul figuranţilor. Atunci, cu cât vei încerca să ieşi mai mult în evidenţă, cu atât vei fi mai nebăgat în seamă.
    _ Şi atunci ?... Ce trebuie să fac ?...
    _ Nimic special. Doar ceea ce ar fi trebuit să faci toată viaţa şi nu ai făcut-o ... Să respecţi cuvintele Cărţii.
...................................................................................................................................................................................................
     Hm !... Cât de "iraţională" poate fi raţiunea, asta, a mea !...

Like! 8