m-am aruncat in picatura ta de suflet
inconjurat fiind de ziduri nevazute
m-am agatat de un maner de sunet
cand imi vorbeai pe unde concepute
nu iti vedeam nici buzele de aer
si nici nu 'ntelegeam cum de existi
nu mai stiam de sunt un fraier
cand tu ziceai ca poti usor sa misti
erai iubire sau parere incarcata
in magicul superlativ de zambet unicat
pasind usor pe linia vietii mele netrasata
si care imi spunea ca-s condamnat
te-am strans in brate cu acea placere
de freamat ce n-a existat nicicand
doar o secunda ce a fost numai parere
fara de cer si fara de pamant...

VLADIMIR NICHITA














.

Like! 10