cand ai plecat...tu visele ti-ai luat cu tine
nu ai avut nici timp sa scoti a ta naframa
in care-n ani tesuta-i clipe heruvine
cu o viziune unica si clara...
ai fost vlastar cu muguri de iubire pura
crescuta in gradina tarii cu pasiunea-ti care
te-a prins in jocul clipei celei ce aduna
pe-al tau mormant...torente de 'ntristare...
din lumi indepartate-ti daruiesc un gand
ce-i curcubeu si inaltare peste viata
un pod pe care sa pasesti mereu...durand
o alta clipa mai mareata...
azi sunt chiar trist si poate mai convins
ca poezia nu e perfectiune si nici suma
ca rima n-are locul ei de neinvins
si-n multe cazuri...cere-arvuna...,
n-ai fost lasat sa iti imparti averea
ce-n buchii de 'nvatare harnic tu ai strans
n-ai fost lasat sa iti exprimi placerea
de-a creste fara-a fi constrans...
o zi a fost...cand corbii-au croncanit
muscand adanc in carnea-ti de roman
a fost o zi...in care un destin grabit
te-a luat cu el...pe vesnic drum...
VLADIMIR NICHITA.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace:(